FEDERAŢIA CULTIVATORILOR DE SFECLĂ DE ZAHĂR DIN ROMÂNIA
ROMANIAN SUGAR BEET GROWERS FEDERATION

500470 Braşov str. Fundăturii nr.2

Telefon: (40)-268-476 795

  Fax:        (40)-268-476 608
e-mail: office@fcszr.ro
Istoricul culturii sfeclei de zahăr
şi a industriei zahărului în ţara noastră
                                                                                     Dr. ing.   I .Gherman
 
      Cultura sfeclei de zahăr a fost introdusă în Europa la începutul secolului al XIX- lea după decretarea Blocadei continentale  de către Napoleon ( care interzicea importul de zahăr de trestie pe continentul european) şi prima fabrică din Europa şi din lume care producea zahăr din sfeclă a fost construită în Silezia în 1802.
La noi în ţară sfecla de zahăr pentru industrializare a fost introdusă în cultură pentru prima dată în 1831 în judeţele Sălaj şi Cluj ,pentru a aproviziona cu sfeclă  prima fabrică de zahăr de mică capacitate construită în 1831 la Gârbău jud. Sălaj. În 1835 e semnalată cultura sfeclei şi în Ţara Bârsei deoarece se construise o mică fabrică de zahăr şi la Braşov.
      Primele încercări experimentale cu sfeclă de zahăr au fost făcute în 1863 de către P.S: Aurelian la Şcoala Superioară de Agricultură de la Herăstrău şi apoi de către F.Montaneri care a publicat în 1871 o broşură  despre cultura sfeclei de zahăr: Memoire sur la fabrication du sucre indigene en Roumanie.
             În anul 1873 a apărut Legea pentru încurajarea introducerii industriei zahărului în ţară prin care s-au acordat scutiri de impozite şi s-au protejat primele fabrici de zahăr.
            În 1875 s-a pus în funcţiune prima fabrică  modernă de zahăr din ţară la Secuieni-jud. Bacău, în 1876 s-a pus în funcţiune   fabrica de la Chitila şi în 1889 fabrica de la Bod (in prezent fiind singura fabrică de zahăr din ţară care funcţionează neîntrerupt de 120 de ani).
              În 1876 sfecla de zahăr era cultivată la noi în ţară pe suprafaţa de 14.000 ha, în 1938 suprafaţa cultivată a crescut la 32.600 ha , iar în 1950 a ajuns la 71.600 ha şi sfecla produsă pe această suprafaţă era prelucrată în cele 8 fabrici rămase după război.
              După 1960 a început construcţia de noi fabrici de zahăr ( unele cu capacitate de 4000 t/ 24 de ore) , astfel că în 1989 în ţară funcţionau 33 de fabrici cu o capacitate totală de prelucrare de 83 .000 tone sfeclă în 24 de ore.
              În  perioada 1960-1989 au crescut mult şi suprafeţele cultivate cu sfeclă , acestea ajungând în 1989 la 240.300 ha , din care peste 100.000 ha erau cultivate în zone cu sisteme de irigare. În 1989 în ţară s-a produs o cantitate totală de 6,7 milioane  tone de sfeclă din care s-au extras 507.000   tone de zahăr asigurându-se integral consumul intern de zahăr al ţării.
             În ultimii ani suprafeţele cultivate cu sfeclă de zahăr la noi în ţară au scăzut dramatic , iar producţia de zahăr obţinută din sfeclă a ajuns să reprezinte numai 20- 21 % din producţia realizată în ţară în anul 1989.
În ţara noastră în perioada 1984-1989 suprafaţa cultivată cu sfeclă a scăzut progresiv de la 279.000 ha (în 1984) ia 240.300 ha în 1989, această scădere nefiind semnificativă. Scăderi semnificative de suprafeţe s-au produs după 1990, ajungându-se în 1995 la l33.200 ha , în anul 2000 la 48.400 ha, în 2004 la numai 13.000 ha,în 2005 suprafaţa a crescut la 22.000 ha însămânţate cu sfeclă. În 2006 suprafaţa cultivată cu sfeclă a crescut la 29 .000 ha de pe care s-au recoltat 900.000 tone sfeclă prin procesarea lor obţinându-se o cantitate de 119.000 tone zahăr.
            În anul 2007 s-au însămânţat cu sfeclă 27.000 ha şi s-au recoltat 22.300 ha de pe care s-au obţinut 769.000 tone sfeclă prin prelucrarea căreia au rezultat 94.440  tone zahăr alb. În anul 2008 s-au recoltat 17.800 ha cultivate cu sfeclă şi cele 4 fabrici procesatoare de sfeclă au produs  o cantitate totală de 108.670 tone zahăr. În anul 2009 s-a însămânţat suprafaţa de 21.000 ha cu sfeclă şi la recoltare şi după procesare  se estimează realizarea cotei de zahăr a ţării (104.660 tone).
            La aderarea la UE  România a obţinut o cotă anuală de 109.164 tone zahăr din sfeclă şi o cotă  de 329.636 tone zahăr brut din import care să fie rafinat la noi în ţară şi 9.981 tone izoglucoză. În cadrul politicii de restructurare a sectorului zahăr în cadrul UE, Comisia Europeană a solicitat în perioada 2006-2008 tuturor ţărilor membre UE care cultivă sfeclă de zahăr să-şi reducă voluntar cotele de zahăr şi să  închidă unele fabrici pentru a reduce producţia de zahăr cu 6 milioane de tone şi a reduce preţul sfeclei cu 45%. După 3 ani de reformă s-a redus cota de zahăr din sfeclă în ţările membre UE cu 5,8 milioane tone prin închiderea a 80 de fabrici de zahăr, pierderea a 25.000 locuri de muncă în mediul rural, 138.000 de ferme au renunţat să mai cultive sfeclă şi suprafaţa cultivată cu sfeclă în UE s-a redus cu 700.000 ha. Cultura sfeclei de zahăr a dispărut complet în 5 ţări europene (Irlanda , Slovenia,Letonia,Portugalia şi Bulgaria) şi prin reducerea drastică a suprafeţelor cultivate şi a cotelor de zahăr în Ungaria,Italia, Spania,Grecia şi Slovacia.
La noi în ţară această reformă s-a concretizat  prin faptul că anul 2008 Fabrica de zahăr Oradea a renunţat benevol la 13,5 % din cota s-a de zahăr (cca 4.500 t), astfel că cota de zahăr din sfeclă  a României s-a redus la 104.660 tone ,(România a înregistrat cea mai mică reducere de cotă (4 %) toate celelalte ţări au redus cota cu minim 14-15% şi maxim 75% ).
           Cele 94.400 tone zahăr din sfeclă produse în anul 2007 reprezintă cca 19% din consumul anual de zahăr al României (cca 500.000 tone). Cota de 329.636 tone zahăr obţinut din zahăr brut din import a asigurat cca 66% din consumul de zahăr al ţării, restul de cca 15 % din consumul de pe piaţă a fost asigurat de importurile de zahăr alb din alte ţări ( majoritatea din UE).
 Precizăm că până în 1989 consumul anual intern de cca 550.000 tone zahăr era asigurat exclusiv din zahărul din sfeclă produs la noi în ţară.
 În ţările UE este stabilit un preţ unic garantat al sfeclei de zahăr  de calitate standard (cu un conţinut în zahăr de 16%). În anul 2008 acest preţ a fost de 27,8 Euro/ tona de sfeclă neto de plată, iar în 2009 scade la 26,28 Euro/tona de sfeclă. Acest preţ este obligatoriu şi pentru ţara noastră. Datorită creşterii substanţiale a preţurilor la motorină, îngrăşăminte, erbicide, seminţe etc. un fermier care obţine o producţie sub 40 tone sfeclă/ha nu-şi va putea acoperii cheltuielile de producţie prin vânzarea sfeclei şi va lucra în pierdere de aceea apelăm şi pe această cale la Ministerul Agriculturii să facă tot posibilul să majoreze în 2009 cuantumul sprijinului acordat cultivatorilor de sfeclă pentru a salva această cultură şi industria zahărului din sfeclă .
           În anul 1998  în total în ţară erau 238.195 cultivatori de sfeclă de zahăr, din care 98% cultivau sfeclă pe suprafeţe foarte reduse (media 0,28  ha) dar aveam şi cultivatori (societăţi comerciale) cu suprafeţe cuprinse între 170 -200 ha , în 2004 mai aveam 14.200 de cultivatori. În anul 2007 suprafeţele cultivate cu sfeclă de un fermier au variat între minim 0,4 ha şi maxim 300 ha. În anul 2007 cele 22.300 ha au fost cultivate de un număr de 5.341 fermieri, suprafaţa medie cultivată /fermier fiind de 4,18 ha. Toamna anului 2007 a fost ploioasă şi dificilă creeind mari probleme la recoltarea şi transportul sfeclei , mărind % impurităţi şi scăzând % de zahăr al sfeclei, reducându-se astfel câştigurile fermierilor. Aceste cauze au determinat pe mulţi fermieri mici să renunţe la cultura sfeclei. Astfel în primăvara anului 2008 în zona fabricii de zahăr Luduş au renunţat la cultura sfeclei 2.297 cultivatori , în zona fabricii de zahăr Bod au renunţat 1.056 cultivatori , iar în zona fabricii Roman 23 de cultivatori. În total numărul de cultivatori a scăzut de la 5.341 în 2007 la 1555 în 2008 şi la 1464 în 2012, crescând suprafaţa medie cultivată cu sfeclă /fermă la 17,50 ha.
          Din aceste reduceri drastice a numărului de cultivatori rezultă două concluzii importante :
   1. Această cultură este grea şi pentru mulţi cultivatori a reprezentat o presiune foarte mare aceştia alegând să renunţe la ea.
   2. Cei care au rămas sunt cultivatorii cei mai serioşi  ei reuşind în situaţia  scăderii numărului de cultivatori să-şi crească suprafeţele şi îndeosebi producţiile/ha astfel încât fabricile să-şi poată realiza cotele de zahăr ce le-au fost acordate.
    Majoritatea cultivatorilor mici (care cultivă sub 5 ha) nu posedă setul de utilaje care să asigure mecanizarea totală a culturii sfeclei şi sunt obligaţi să apeleze la terţi care să le execute lucrările de pregătire a patului germinativ, însămânţare, erbicidare şi recoltare .Lipsa acestor maşini duce la efectuarea acestor lucrări înafara epocii optime cu efecte negative serioase asupra producţiei de sfeclă/ha. În ultimii 2-3 ani un număr mai mare de fermieri mijlocii şi mari s-au dotat cu utilaje pentru cultura sfeclei , astfel că în viitorii ani se va produce o concentrare a suprafeţelor cultivate în aceste ferme şi se va reduce numărul cultivatorii mici.   Din cele 33 fabrici de zahăr cu o capacitate totală  de prelucrare de 83.000 tone sfeclă în 24 de ore existente în 1989, În 2009 şi au mai rămas viabile 9 fabrici, dar dintre acestea în prezent mai procesează sfeclă de zahăr numai 4 ( Oradea ,Luduş, Bod, Roman).
          Principalele cauze care au dus la diminuarea  suprafeţelor cultivate cu sfeclă sunt următoarele:
  • Reducerea suprafeţelor irigate din sudul ţării care au determinat eliminarea suprafeţei cultivate din Câmpia Română
  • Fărâmiţarea suprafeţelor prin aplicarea legii 18/91, mulţi mici proprietari au renunţat să cultive sfeclă deoarece nu aveau sistema de maşini necesară;
  • Neasigurarea plăţii la timp a sfeclei de zahăr predate de către unele fabrici de zahăr (în perioada 1993- 1998
  • Închiderea unor fabrici de zahăr care au acumulat mari datorii;
  • Lipsa sistemei de maşini specifice pentru cultura sfeclei de zahăr şi în special a combinelor de recoltare;
  • Slaba susţinere financiară acordată acestei culturi care este o cultură intensivă cu costuri mari de producţie;
  • Nerespectarea tehnologiei de cultură care a determinat obţinerea unor producţii mici şl ineficiente cu costuri ridicate, cultura devenind nerentabilă pentru cultivatorii respectivi;
     Pentru redresarea culturii sfeclei de zahăr la cererile insistente ale FCSZR, prin Hotărâre de Guvern în 2002 , sfecla de zahăr şi zahărul au fost declarate produse de importanţă naţională guvernul României a luat în ultimii ani o serie de măsuri de susţinere a cultivatorilor de sfeclă  , astfel în anul 2002 s-a acordat o subvenţie de 250.000 lei/tona de sfeclă  neto de plată predată la fabrică şi în toamna anului 2002 s-a acordat  o subvenţie de 2.000.000 lei/ ha de teren pregătit pentru însămânţat cu sfeclă în 2003.
     În anul 2003 s-a acordat o subvenţie de 275.000 lei /tona de sfeclă predată.
     În anul 2004 subvenţia a crescut la 500.000 lei /tona de sfeclă predată.
     în anul 2005 se acordă o subvenţie de 500.000 lei / tona de sfeclă neto de plată predată în fabrică şi o subvenţie de 2.000.000 lei / ha cultivat cu sfeclă (conform legii 596/2003)
     În anul 2006 subvenţia a fost de 15 milioane lei /ha cultivat dacă producţia de sfeclă a fost sub 35 t/ha şi 20 milioane lei /ha dacă producţia de sfeclă a depăşit 35 t/ha.
     Din anul 2007 odată cu integrarea României în Uniunea Europeană, subvenţiile la cultura sfeclei de zahăr au fost completate, alături de „Schema de plăţi naţionale directe complementare în sectorul vegetal” şi „Schema de ajutor pentru producţie marfă”  cu bani europeni respectiv „Schema de plată unică pe suprafaţă” şi „Plata separată pentru zahăr”.
     În anul 2007s-a acordat o subvenţie de 30 lei/ tona de sfeclă ,la care s-adăugat o subvenţie de 1.068 lei /ha cultivat cu sfeclă de zahăr.
     În anul 2008 s-a acordat o subvenţie de 30 lei /tona de sfeclă la care s-a adăugat o subvenţie de 1.400 lei/ ha cultivat cu sfeclă.   În anul 2009  se acordă o subvenţie de 30 lei/tonă la care se adaugă o subvenţie de 423,77 Euro/ha (1.779,83 lei/ha cultivat cu sfeclă).
      Aşa cum rezultă din cifrele prezentate subvenţia la sfeclă a crescut an de an în ultimii 8 ani , făcând din sfeclă una din cele mai rentabile culturi de câmp la noi în ţară. Conform HG Nr.1211/2009 sfecla de zahăr este cea mai bine subvenţionată cultură din ţara noastră. Acest lucru s-a realizat numai datorită faptului că cultivatorii de sfeclă de zahăr au fost organizaţi în Asociaţii şi Federaţia de profil astfel putându-se face lobiiuri la niveluri decizionale.


Realizări în ameliorarea sfeclei de zahăr
                                                                                 I. Gherman


 
     Din 1948 ( când au început lucrările de ameliorare la sfecla de zahăr la noi în ţară) şi până în prezent lucrările de ameliorare au fost orientate spre crearea de soiuri şi hibrizi de mare productivitate ,cu conţinut ridicat în zahăr şi conţinut scăzut în substanţe melasigene,  cu randament ridicat de extracţie în fabricile de zahăr. tolerante la atacul de cercosporioză şi la bolile care produc putrezirea,  rezistente la lăstărire în primul an de vegetaţie, etc.
Pentru realizarea acestor obiective s-au utilizat metode moderne de ameliorare ca poliploidia, consangvinizarea, androsterilitatea plasmogenică etc.
În urma cercetărilor efectuate în perioada 1948-1953 au fost create primele soiuri diploide plurigerme  româneşti de sfeclă de zahăr: Bod 165, Lovrin 532, Câmpia Turzii-34 care au fost omologate în 1953. În anul 1960 practic întreaga suprafaţă era cultivată cu cele 3 soiuri româneşti.
        Prin utilizarea poliploidiei au fost create şi omologate  la ICCS Braşov soiurile plurigerme Românesc Poli 1 (1968), Românesc Poli 7 (1968), Polirom (1975),precum şi soiurile poliploide monogerme Monorom (1975) şi Braşov –519 (1977).
Prin aplicarea consangvinizării la sfecla de zahăr s-au obţinut linii consangvinizate diploide plurigerme şi monogerme cu un grad înalt de homozigoţie (peste 98%), linii stabile aflate în generaţia Î8-Î10.
        Prin hibridarea acestor linii s-au obţinut hibrizi sintetici care manifestă  o mare uniformitate şi un puternic efect heterozis în special pentru producţia de rădăcini şi pentru producţia de zahăr. Prin aplicarea acestei metode s-a obţinut hibridul sintetic diploid plurigerm Braşov ( omologat în 1975) şi hibridul diploid monogerm Stupini ( omologat în 1977).
         În anul 1988 a fost omologat şi introdus în producţie soiul sintetic diploid monogerm Bârsa obţinut prin încrucişarea unor familii diploide monogerme ( fără utilizarea de polenizatori plurigermi).
În 1994 a fost omologat şi introdus în producţie primul hibrid trilinial triploid monogerm românesc- Andra, creat pe bază de androsterilitate plasmogenică.
În anul 2000 a fost omologat hibridul diploid monogerm Florentina creat de asemenea pe bază de androsterilitate plasmogenică.
        În perioada 1960- 1991 întreaga suprafaţă ocupată cu sfeclă de zahăr în ţară a fost cultivată practic numai cu soiuri româneşti, din 1992 au început să se cultive şi soiuri străine ( sămânţă importată).În anul 1998 soiurile româneşti erau cultivate pe 72 % din suprafaţa cultivată, 28 % din suprafaţă fiind cultivată cu sămânţă importată sau produsă la noi în ţară din soiuri străine. 
        În anul 2004 la încheierea negocierilor de aderare la UE , ţării noastre i sau acordat următoarele cote :
-    zahăr alb din sfeclă de zahăr  :109.164 tone
-    zahăr brut pentru rafinare :     329.636 tone
-    izoglucoză  :                               9.981 tone 
            Industria zahărului din ţara noastră este capabilă să asigure în următorii ani realizarea cotei de 109.200 tone de zahăr /an prin prelucrarea sfeclei şi a cotei de rafinare a cantităţii de 329.636 zahăr brut importat
            Pentru redresarea culturii sfeclei de zahăr guvernul României a luat în ultimii ani o serie de măsuri de susţinere a cultivatorilor de sfeclă , astfel în anul 2007 se acordă o subvenţie de 2.000 -2.500 lei / ha de sfeclă cultivată.
           Pentru realizarea cotei de 109.164 t zahăr din sfeclă este necesară cultivarea anuală a maxim 30.000 ha cu sfeclă de zahăr în România, rămânând disponibile 210.000 - 220.000 ha care pot fi cultivate anual cu sfeclă de zahăr pentru producerea de bioetanol.
               În perspectivă de pe suprafaţa de cca 210.000 ha care s-ar putea cultiva anual la noi în ţară cu sfeclă de zahăr  pentru obţinerea de etanol , la o producţie medie de numai 50 tone /ha ar rezulta o producţie totală de 10,5 milioane tone sfeclă de zahăr anual din care se pot extrage cca  11,2 milioane hl etanol anual.

                În perioada 1967- 2006 institutul şi staţiunile de cercetare specializate în sfeclă de zahăr au produs întreaga cantitate de sămânţă necesară din verigile superioare ale soiurilor româneşti de sfeclă  asigurându-se  producerea seminţei certificate din aceste soiuri pentru însămânţarea an de an a întregii suprafeţe cultivate cu sfeclă din ţară. În 1968 s-a construit Staţia de condiţionat sămânţă de sfeclă de la Ghimbav- Braşov –dotată cu utilaje suedeze, în 1995 în cadrul ei s-a pus în funcţiune o linie modernă de drajare a seminţei monogerme. Sămânţa drajată poate fi semănată la loc definitiv cu semănători de precizie eliminându-se astfel răritul sfeclei şi permiţând astfel mecanizarea totală a culturii sfeclei. Soiurile monogerme româneşti Bârsa Andra şi Florentina au sămânţă cu MMB mic şi germinaţie ridicată fiind pretabile pentru drajare sau încrustare.   În perioada 1968- 1992 întreg sistemul de producere  şi condiţionare a seminţei de sfeclă din toate verigile  era concentrat în cadrul institutului de sfeclă. Sămânţa Bază ( elită) din soiurile româneşti era preluată de Staţia de condiţionare a seminţei de la Ghimbav ( care aparţinea institutului) şi o distribuia gratuit producătorilor de sămânţă certificată din ţară cu care  încheia contracte de multiplicare. Întreaga cantitate de sămânţă certificată produsă în ţară era preluată şi plătită cultivatorilor de către Staţia Ghimbav , care o condiţiona şi o şlefuia sau draja şi o vindea fabricilor de zahăr care o distribuiau gratuit cultivatorilor de sfeclă .În prezent cultivatorii plătesc integral sămânţa de sfeclă utilizată.        În perioada 1967- 1991 institutul şi staţiunile de cercetare specializate în sfeclă de zahăr au produs întreaga cantitate de sămânţă necesară din verigile superioare ale soiurilor româneşti de sfeclă  asigurându-se  producerea seminţei certificate din aceste soiuri pentru însămânţarea an de an a întregii suprafeţe cultivate cu sfeclă din ţară.
       La obţinerea acestor rezultate a contribuit ,în decursul timpului  , un colectiv de specialişti valoroşi ca dr. Gh. Olteanu,  dr.ing. Natalia Saru, ing. Desdemona Drăghici, dr. N. Arfire, dr. doc. Z. Stănescu, dr.ing. V.Codrescu, ing. Maria Bârsan, biolog Maria Kovats, dr. ing. I.Gherman, dr.ing. M. Georgescu, ing. Gh.Câinaru, dr. ing. A.Ban , dr. ing. D.Rada,dr. ing. A.F.Badiu,ing.M.Dimitriu, dr.ing.C.Henegar, ing.Rodica Henegar, dr.ing.Aurica Badiu, dr. ing.Camelia Sand, dr. ing. Simona Sigmond, ing. V.Horciu,


Realizări în producerea de sămânţă la sfecla de zahăr
                                                                                         A. Ban
 
       Deşi cultivarea sfeclei de zahăr în ţara noastră a început în jurul  anului 1875, când au fost construite  primele fabrici de  zahăr, lucrările  de creare de soiuri şi de producere  a seminţei elită a început abia în anul 1948.
Până în anul 1934, fabricile  de zahăr au importat întreaga cantitate de sămânţă elită şi originală (industrială) de sfeclă de zahăr. În anul 1934 a luat fiinţă societatea “SISA” care a organizat producerea seminţei originale  în ţara noastră, pe baza importului  de sămânţă elită.
       În perioada 1949-1953 au fost create primele  soiuri diploide plurigerme  româneşti, asigurându-se treptat şi necesarul de sămânţă elită şi originală pentru întreaga ţară. Pentru crearea acestor soiuri şi pentru producerea de sămânţă s-a folosit  metoda selecţiei în masă şi selecţia individuală. Aceste prime soiuri  româneşti au reprezentat un progres faţă de soiurile străine cultivate  până atunci, atât din punct de vedere al calităţii tehnologice cât  şi al randamentului de extracţie în fabricile de zahăr.
În perioada 1967-2002, activitatea producerii de sămânţă la sfecla de zahăr  a fost realizată şi coordonată  de către institutele de specialitate şi a cuprins trei etape distincte:
-producerea seminţei superelită de către institutele şi staţiunile de specialitate;
-producerea seminţei elită de către  staţiunile experimentale din cadrul ASAS;
-producerea seminţei  originale (industriale)  de către unităţile specializate pe loturi de hibridare.
În această perioadă au fost realizate următoarele obiective:
•    Zonarea producerii seminţei de sfeclă de zahăr în 19 judeţe ale ţării, cu condiţii climatice favorabile culturii semincerilor;
•    Elaborarea schemelor de producere  a seminţei şi a tehnologiei de cultură prin metoda indirectă pentru soiurile poliploide  plurigerme şi monogerme de sfeclă de zahăr;
•    Elaborarea tehnologiei  de cultură a semincerilor  prin metoda directă, pentru judeţele din sudul şi vestul ţării;
•    Elaborarea schemelor de producere  a seminţei şi a tehnologiei de cultură pentru hibrizii triploizi monogermi creaţi pe bază de androsterilitate;
•    Creşterea gradului de monogermie  corelat cu îmbunătăţirea indicilor de calitate a seminţei în vederea realizării semănatului de precizie;
•    Elaborarea tehnologiei de multiplicare” in vitro” la sfecla de zahăr.
           Obiectivele realizate au fost concretizate prin asigurarea necesarului de sămânţă din verigile superioare şi sămânţa certificată  din soiurile româneşti pentru însămânţarea  întregii suprafeţe cultivate cu sfeclă de zahăr în ţara noastră.

Realizări în protecţia sfeclei de zahăr
                                                                                     D.Rada
 
-Au fost aduse contribuţii importante  asupra epidemiologiei agenţilor patogeni şi a biologiei dăunătorilor;
-S-au stabilit fenofazele critice în care agenţii patogeni şi dăunătorii pot provoca pagube maxime;
-Au fost cuantificate pagubele  provocate;
-S-au stabilit pierderile de zahăr alb, ca urmare a impactului negativ asupra calităţii sfeclei, care în cazul unor agenţi  patogeni poate fi foarte mare (cercosporioză ,rizomania, alte viroze).
-În permanenţă au fost testate şi recomandate pentru protecţie cele mai eficiente insecto-fungicide şi tehnologia de aplicare a acestora;
-S-a evidenţiat efectul negativ al unor factori şi posibilitatea de utilizare a acestora în prevenirea şi limitarea pagubelor provocate  de unii agenţi patogeni şi dăunători;
-Au fost promovate  metodele integrate  de prevenire şi limitare  a pagubelor, relevându-se importanţa economică a acestora şi rolul lor în reducerea sau chiar evitarea unor tratamente  chimice  cu impact pozitiv asupra  protejării agrobiocenozelor în special şi  a mediului în general;
-Pe baza notărilor efectuate în câmp, s-a efectuat selecţia materialului  de ameliorare pentru rezistenţa la principalele boli foliare :viroze , cercosporioză şi făinare, în acest fel au fost obţinute  două sublinii cu rezistenţă la cercosporioză, care  au fost  utilizate ca donori  în câmpurile de hibridare;
-În urma lucrărilor  de selecţie recurentă în masă şi individuală, efectuate în câmpul infestat cu rizomania de la Tărlungeni, au fost obţinute surse de germoplasmă monogerme şi plurigerme , cu rezistenţă la această viroză;
Ca realizări deosebite cităm următoarele:
-generalizarea tratamentului cu insectofungicide  a seminţei comerciale, protejându-se  astfel cultura în cea mai critică fază: germinat-răsărit;
-depistarea unor dăunători la sfecla de zahăr-păduchele rădăcinilor (Penfigus fuscicornis Koch; în 1997);
-apariţia şi depistarea în ţara noastră (1981) a celei mai grave viroze la sfecla de zahăr- rizomania , produsă de virusul Beet Necrotic Yelow Vein Virus, al cărui vector este ciuperca Polymixa betae, (boala apăruse cu 20 de ani  în urmă, în Europa de vest);
-împreună cu Inspectoratul judeţean  de protecţia plantelor s-au depistat şi evidenţiat suprafeţele infestate  cu rizomania din judeţul Braşov;
-a fost proiectată , construită şi pusă în funcţiune (la institut)  o biostaţie  de creştere a viespei Trichograma spp., care parazitează ouăle unor lepidoptere noctuide, a căror larve  produc pagube  la sfecla de zahăr;
-s-a elaborat tehnologia de aplicare şi au fost efectuate tratamente cu acest entomoparazit, obţinându-se rezultate bune la sfecla de zahăr, varză, viţă de vie;
La aceste realizări şi-au adus contribuţia un colectiv larg de cercetători care au lucrat direct la programul culturii sfeclei de zahăr, dar şi cadre didactice  din învăţământul agricol superior, dintre care menţionăm: Prof. E. Rădulescu, Prof.C. Manolache, Prof. Fl. Manolache ,ing. Ana Codrescu, Prof. dr. V.Ciochia, dr. ing. M. Răşcănescu , dr.ing.Ileana Gabriş, ing. H.Boieriu, Prof. Cristina Raicu, dr. Lucreţia Dumitraş, dr. Maria Ionescu, dr. Văcaru Adriana.


 
 
 
 
POWERED BY CANADY-SOFT